Prefaţă
Ţinta acestei lucrări nu este de a înlocui însemnatele studii pe care avem privilegiul să le
posedăm cu privire la diferite părţi din Sfânta Scriptură. Singura noastră intenţie a fost să
oferim pentru fiecare zi a anului un scurt comentariu practic asupra unei părţi din Biblie,
făcând” din aceasta o lectură continuă.
în capitolul 24 al Evangheliei după Luca îl vedem pe Domnul Isus înviat alăturându-Se celor
doi ucenici aflaţi pe drumul spre Emaus şi, „începând de la Moise şi de la toţi profeţii”, le
explică, „în toate Scripturile, cele despre El”. Domnul doreşte, de asemenea, în timp ce
străbatem acest drum alături de El, să ne facă să progresăm în cunoaşterea Lui Însuşi, cu
acelaşi efect pe care 1-a avut şi asupra celor doi ucenici: să ne facă inima să ardă!
Mentionam ca aceste meditatii sunt preluate cu permisiunea celor ce le-au facut si ne dorim a fi o binecuvantare sufleteasca pentru cei ce le vor citi!
Pastor SERDENCIUC CORNELIU
Exod 35.1-19
Cortul era pe cale să fie construit. Cu această ocazie sunt enumerate pentru a doua oară diversele materiale folosite, pentru a ne aduce aminte că una este a cunoaşte şi alta este a face. In acest timp, înainte de începerea lucrului,este din nou pusă problema sabatului (v. 1- 3). Înainte de a întreprinde o lucrare, oricare ar fi aceasta, este necesar să fi petrecut timp în prezenţa Domnului, să fi stat «jos» înaintea Lui, odihnindu-ne sufletul şi duhul în sentimentul dependenţei noastre. La picioarele Domnului Isus a învăţat Maria să slujească cu înţelepciune (Luca 10.39). Şi tot acolo a cunoscut momentul potrivit de a-şi aduce mirul (comp. cu v.8) pentru a-l răspândi pe picioarele învăţătorului.
Remarcăm numărul variat de obiecte pe care trebuia să le aducă israeliţii, de la aur şi pietre preţioase, până la cârligele cortului şi frânghiile care susţineau edificiul (pentru a
susţine adevărul). In această lungă listă, fiecare putea găsi ceva de adus. Şi voi, dragi prieteni care-L cunoaşteţi pe Domnul, puteţi contribui la zidirea Adunării. O slujbă făcută în mod discret, bucuria de a „face milostenie” (Romani 12.8) şi rugăciunile zilnice pentru mărturia creştină sunt la îndemâna oricui. Şi sunt plăcute Domnului.
